1834 este anul în care Aradul este declarat oraș liber regesc iar acest lucru marchează începutul dezvoltării sale.
La acea vreme, Aradul era o aşezare provincială, întinsă printre apele formate de braţele Mureşului. Străzile erau desfundate, epidemiile erau frecvente – holera în 1872 iar inundaţiile, ca cea din 1879, reprezentau un pericol permanent. „Transportul public” era reprezentat de tramvaiul tras de cai iar lipsa canalizării reprezenta o sursă continuă de pericol pentru sănătatea oamenilor. Iluminarea nocturnă a străzilor era sporadică şi redusă, lămpile cu ulei din străzile centrale fiind înlocuite de cele cu gaz abia în 1869.
În martie 1875 la conducerea orașului este ales Salacz Gyula. Este personalitatea în timpul căreia, Aradul a cunoscut o dezvoltare fără precedent și rămâne, până astăzi, cel mai longeviv primar pe care l-a avut Aradul, fiind la conducerea orașului timp de 26 ani. Transformările spectaculoase în toate domeniile: economic, urbanistic, învățământ și cultură, prin care trece Aradul ultimului sfert al secolului al XIX-lea, se leagă strâns de numele său.
Principalul obiectiv al lui Salacz Gyula a fost acela de a face din Arad un oraş cu o infrastructură adecvată secolului respectiv iar realizarea rețelei de apă potabilă și a unui sistem de canalizare au devenit prioritare.
Realizarea sistemului de canalizare şi apă potabilă, terminat o dată cu darea în folosintă a Turnului de Apă, în 1896, este una dintre cele mai mari realizări ale primarului reformist. Turnul, multă vreme cea mai înaltă construcţie din oraş, este o operă de artă industrială, un punct de interes pentru turismul din zilele noastre.
În anul 1891 Primarul a convocat o conferință specială pentru dezbaterea problemei alimentării cu apă a Aradului. În cadrul acestei conferințe s-a luat decizia construirii Uzinei de Apă, în parte din fondurile Primăriei dat și prin subscripție publică.
Prin demersurile municipalităţii a fost obţinut un împrumut de 850.000 florini, din care 816.720 florini, pentru dezvoltarea reţelei de apeducte şi canalizare.
Lucrarea a fost încredințată grupului condus de omul de afaceri britanic F.J. Mayer. Reţeaua realizată după sistemul Shone de Hughes&Lancaster, respectiv firma scoţiană Dunne&Watson Architects a confirmat valoarea deciziei. Sistemul Shone, bazat pe ventilaţia sub presiune, a fost o premieră în Ardeal, funcţionând ireproşabil de-a lungul anilor chiar şi în ciuda creşterii accelerate a populaţiei neprevăzute la momentul respectiv.
În anul 1896 s-au încheiat lucrările de instalare a apeductelor. Locuitorii abonaţi, puteau de la această dată, timp de 4 săptămâni, să folosească gratuit apa. În continuare, preţul a fost stabilit la 1,50-2 coroane pentru un hectolitru de apă necesară uzului menajer al populaţiei şi 0,75-1 coroane pentru un hectolitru de apă folosită în scopuri publice.
În 1896 a fost dat în folosinţă Turnul de Apă şi a fost preluată reţeaua centrală a apeductului, în lungime de 26.420 m., cu o producţie zilnică de 1200 mc pe sistem deschis.
Dezvoltarea puternică economico-socială a municipiului Arad și creșterea populației a dus la necesitatea dezvoltării continue a sistemului de alimentare cu apă atât în municipiu cât și în localitățile din jurul Aradului. În anii 1970 s-a impus construcția Uzinei de apă nr. 2 de pe Calea Șiriei.
Turnul de Apă, cu o capacitate de 300 mc și o înalțime de 34 m, avea rolul de egalizare a presiunii. După înlocuirea pompelor Mamuth, Turnul de apă nu a mai fost alimentat .
După 1918, odată cu Marea Unire, a crescut masiv populația orașului Arad iar cantitatea de apă furnizată a devenit insuficientă.
În 1931 s-a demarat reconstrucția Uzinei de Apă, în regie proprie, după proiecte elaborate de inginerii și tehnicienii angajați ai uzinei.
Uzina a fost reconstruită pe vechea fundație dar cu o capacitate mărită . După reconstrucție, în 1934 a fost dată în folosinţă noua Uzină de Apă, reconstruită pe vechea fundaţie, cu o capacitate de 16.000 mc/ 24h, la un necesar de 4.400 mc / 24h, iar pomparea apei în rețea se făcea cu ajutorul pompelor centrifuge antrenate de motoare electrice.
